Ficatul este organul principal în reglarea homeostatică a metabolismului sistemic. Dereglarea ficatului duce la boli hepatice acute sau cronice, de la hepatită, fibroză, ciroză și chiar până la carcinom hepatocelular. Nutriția inadecvată, infecția virală, abuzul de etanol și droguri, expunerea la xenobiotice și bolile metabolice au fost implicate în dezvoltarea și progresia bolilor hepatice. Înainte de a evolua către ciroză ireversibilă și carcinom hepatocelular, ficatul inițiază modificări histologice și biochimice independente de etiologie, inclusiv moartea hepatocitelor, activarea celulelor stelate hepatice, activarea celulelor Kupffer, infiltrarea și activarea celulelor inflamatorii periferice, generarea de radicali liberi, producția de citokine proinflamatorii și extracelulare. expresia și depunerea proteinelor matriceale (Friedman, 2008, Schuppan și Afdhal, 2008). Aceste fenomene evidențiază, de asemenea, rolurile cruciale ale evenimentelor histologice și biochimice menționate mai sus în patogeneza bolilor hepatice și sugerează că intervenția țintită ar putea fi o strategie în prevenirea apariției și progresiei bolii.
Acizii biliari sunt integratori fiziologici importanți pentru absorbția nutrienților intestinali și metabolismul hepatic. Bazinele de bilă canaliculară sunt echilibrate dinamic de arborele biliar intrahepatic prin procese secretoare și reabsorbtive. Obstrucția sistemului hepatobiliar determină creșterea presiunii biliare, perturbarea integrității căilor biliare intrahepatice și scurgerea bilei în ficat și apoi predispune ficatul la colestază (Li și Chiang, 2014, Zhou și Hylemon, 2014). Concentrațiile patologice însoțite de colestază de acizi biliari arată efecte stimulatoare asupra colangiocitelor biliare, hepatocitelor, celulelor stelate hepatice și celulelor Kupffer, ducând la diverse consecințe biochimice, inclusiv moartea hepatocitelor și inflamația hepatică, stresul oxidativ și fibroza (Lamireau și colab., 2003, 2003). Li și Chiang, 2014, O'Brien și colab., 2013, Zhou și Hylemon, 2014). Dovezile acumulate indică faptul că bolile colestatice pot apărea din diverse etiologii, iar tulburările genetice familiale, bolile autoimune, expunerea la xenobiotice, calculii biliari și tumorile sunt cauze comune (Li și Crawford, 2004). În consecință, colestaza este o boală hepatică importantă clinic și, prin urmare, sunt necesare urgent opțiuni terapeutice și preventive mai bune.
Suplimentele alimentare și nutraceutice care conțin fitochimice derivate din plante medicinale devin din ce în ce mai mult opțiuni acceptabile pentru promovarea sănătății și/sau tratamente terapeutice. Acidul rosmarinic (acid α-o-cafeoil-3,4-dihidroxifenil lactic) este un constituent principal al medicinei tradiționale orientale și chineze pe bază de plante, care este obținut din multe plante medicinale, cum ar fi speciile de Boraginaceae și Lamiaceae. Acidul rosmarinic posedă un spectru larg de proprietăți farmacologice și conferă beneficii pentru sănătate precum antioxidarea, antiinflamația, antitumorala, antibacteriană, antivirusul, imunomodularea, neuroprotecția și nefroprotecția (Boonyarikpunchai et al., 2014, Cao et al. ., 2016, Chung et al., 2015, Domitrović et al., 2014, Fan et al., 2015, Fonteles et al., 2016, Ghasemzadeh Rahbardar et al., 2016, Jin et al., 2013, Liang et al., 2013 ., 2016, Mushtaq et al., 2015). Mai mult, acidul rosmarinic își exercită acțiunea farmacologică asupra hepatocitelor și celulelor stelate hepatice și prezintă activități antifibrotice și hepatoprotectoare la rozătoarele care suferă de tert-hidroperoxid de butil-, boli hepatice induse de ischemie/reperfuzie și tetraclorură de carbon (Domitrović și colab., 2013, Jeon și colab., 2014, Lou și colab., 2016, Ramalho și colab., 2014, Westra și colab., 2014, Yang et al. al., 2013a, Yang și colab., 2013b, Zhang și colab., 2011). Deși acidul rosmarinic prezintă potențial terapeutic și un efect promițător asupra bolilor hepatice, în prezent nu există dovezi experimentale care să arate eficacitatea acestuia împotriva bolilor hepatice colestatice.
